Mierea de Mana

Mierea de Mana
Mierea de mana (padure) este de culoare bruna cu nuante verzuie,rosiatica sau pronuntat negricioasa depinzind foarte mult de la planta de la care provine mierea. Mierea de mana este singura miere care nu contine polen, este o miere ne-florala, obtinuta de pe frunzele copaciilor si a trunchiurilor de copaci. Este bogata in vitamine si minerale avind un continut de 20 de ori mai bogat in minerale, Ca,Mg,Fe, decat oricare alt sortiment.
 
Mierea de mana provine din doua surse:
- prima sursa, cea mai importanta, o reprezinta secretiile dulci ale arborilor. De multe ori pe trunchiul sau frunzele arborilor de brad, pin, molid, fag sau salcie se scurg rasini sau anumite substante lipicioase dulci pe care albinele le culeg transformindu-le in miere.
- a doua sursa o reprezinta excretiile dulci ale afidelor. Seva plantelor contine o cantitate mare de glucide si mai putine proteine.Ca atare afidele sunt silite sa extraga multa seva pe care o prelucreaza cu aparatul lor digestiv, iar surplusul de glucide il excreta sub forma de picaturi dulci (mana) pe frunzele copacilor. Albinele preiau aceste picaturi dulci mai ales daca sunt foarte abundente iar flora din jur nu acopera necesarul lor de nectar si le transforma in miere.
 
Mierea de mana este foarte apreciata mai ales ca poate fii consumata si de persoanele alergice la polen. Prin incalzirea sorturilor de miere provenite din nectar la temperaturi mai mari de 35 de grade acestea isi pierd actiunea antibacteriana, insa mierea de de mana isi pastreaza puterea antibacteriana chiar daca a fost la o temperatura de 100 grade.
 
Datorita continutului ridicat de minerale este frecvent recomandata in tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii si adolescenti, osteoporoza si afectiuni articulare la adulti si varstnici precum si persoanelor cu un sistem imunitar slabit.